duminică, 6 septembrie 2009

Gloomy Sunday...


M-am trezit cu inima grea cat pamantul cu gandul ca am ratat stufstockul si concertul cu guano apes...doua concerte la care imi doream extrem de mult sa particip...
Am reusit sa ma uit pe geam si vazand ca ploua m-am simtit si mai rau...dar totusi,iau o tigara (mentolata),ies pe balcon,deschid geamul,imi aprind tigara si ma relaxez 8 minute...ascult povestea picaturilor de ploaie care lovesc pamantul si frunzele copacilor si adulmec mirosul ploii impletit cu cel al tigarii si incep sa ma bine-dispun...ma gandesc la faptul ca sunt atat de norocoasa ca sunt in casa pe o asemenea ploaie,ca am protectie din partea zidurilor care pana acum ma sufocau...Brusc incep sa recit descantec de ploaie de ana blandiana (una din poeziile pe care le-am invatat pentru admiterea la unatc) si imi dau seama ca am recitat-o perfect...daca as fi reusit si la unatc as fi intrat(oh da!)...
Termin tigara si scot capul pe geam...un aer atat de curat....un aer perfect pentru a trai...intru in casa,aprind calculatorul si ascult Gloomy Sunday (vestitul cantec de sinucidere) dar fiind fericita pentru simplul fapt ca traiesc mi se pare cel mai vesel cantec compus vreodata...
Ma uit pe geam si in comparatie cu nuanta ploii imi dau seama ca viziunea mea despre viata este in nuante violete...Acum,in timp ce scriu acest blog si ascult "Puro Amore" nu pot decat sa exclam:"I'm only happy when it rains!"...See ya!va doresc sa aveti parte numai de dimineti fericite!

vineri, 4 septembrie 2009

Cum poti pica la U.N.A.T.C. sau O zi pe tocuri produce esecuri


Mdap...am trecut in sfarsit de marele <> din aceasta vara...adica de admiterea la UNATC...Let's see...In dimineata zilei de 24 august 2009,mai exact la ora 3:30a.m. o pornesc frumos spre gara cu rucsacul in spinare si cu fratele meu pe post de sustinator moral.Ajunsa in gara ma urc in minunata Sageata albastra care a pornit la drum spre bucuresti.In tren,in timp ce toata lumea sforaia si visa (inclusiv suportul meu moral) numai eu statea cu dosarul de repertoriu pe genunchi visand poeziile ce se cereau a fi repetate pentru ultima oara.La ora 9 se face strigarea:"grupa 1,sala 4 pentru examen admitere actorie" si imi aud numele...al treilea strigat...Ingalbenesc,imi schimb repede confortabilii mei adidasi cu o pereche de sandale cu toc si pornesc "toca-toca" pe coridoarele UNATC-ului...Dupa ce urc trei etaje,cu respiratia intrerupta ajung in fata salii 4.O doamna/domnisoara de vreo 29-30 de ani ne spune sa urmarim lista si sa intram pe rand in ordinea de pe lista...Trece o jumatate de ora,timp in care genunchii mei nu s-au oprit din tremurat,cand aud vocea respectivei dame:"candidata X e rugata sa se prezinte la sala nr 4 pentru sustinerea probei eliminatorii"...La auzul numelui ma ridic cu greu (deoarece picioarele mele erau intr-un stadiu dureros din cauza tocurilor),ma impiedic in pragul usii(ca de obicei),iau o gura mare de aer si intru in sala spunand un "Buna ziua" hotarat,aproape rastit...Comisia ma saluta,imi pune diverse intrebari(pentru a ma acomoda si a pierde din emotii)...La un moment dat un actor din comisie ma intreaba "dar tu ce ai?nu pari in apele tale!" la care eu raspund fara sa gandesc:"sunt putin stresata","stresata?!" spune respectivul domn...Pana la urma mi se spune ca pot incepe cu orice poezie vreau...Eu spun titlul,spun autorul si incep sa spun poezia simtind,pe moment,fiecare cuvant(acum imi dau seama ca de fapt am turuit poezia pentru a scapa cat mai repede cu putinta);mi se spune sa recit o fabula,o recit accentuand gresit numele personajului (fucking Samson!),greseala care presupun ca mi-a scazut inca putin din punctaj.Ajung la povestire...recit putin din ea,mi se spune sa o recit ca si cum ar fi fost visul meu,reusesc...ajung in sfarsit si la cantat,una dintre probele la care credeam ca imi va fi imposibil sa intonez un cantec...Deci,incep sa cant "Vulturul"...cant prima strofa,cant refrenul,a fost ok,citesc pe fata comisiei faptul ca sunt destul de multumiti de prestatia mea vocala...si ajung la ingrozitoarea proba a dansului(mentionez ca era proba la care imi era cel mai frica deoarece niciodata nu am stiut sa dansez).Comisia a pornit un casetofon,si am fost extrem de fericita cand din difuzoarele acestuia si-a facut aparitia minunatul "New-York,New-York" al lui Frank Sinatra.Timp de 5 secunde am crezut ca sunt cea mai norocoasa persoana din lume,dar comisia a avut grija sa imi ia si singurul meu strop de fericire prin urmatoarea propozitie:"Stai sa se termine melodia asta si danseaza pe urmatoarea"...Astept sa vad ce e urmatoarea melodie si cand incepe aceasta raman impietrita...o melodie "antica si de demult",romaneasca,fara niciun ritm care presupun ca se numea Superman...Incerc sa dansez pe ea un stil de genul "mistretul in calduri"(stilul meu propriu),dar comisia neplacandu-i stilul meu imi spune:"misca-te si tu!asculta ritmul de toba!il auzi?"(ce chestie?!dupa 1 an de cursuri de tobe sa ma intrebe daca il aud...dar ii iert,presupun ca n-au stiut!)...pana la urma negociem si mi se spune sa merg in ritmul melodiei,dar cum aceasta nu avea niciun ritm gresesc facandu-i pe cei din comisie sa spuna:"NU!"...mai urmeaza o serie de intrebari pe care nu le mai stiu,pentru ca,sincer,lacrimile se pregateau sa-mi disece obrajii...Pana la urma mi se spune ca s-a sfarsit proba si sa-mi astept legitimatia cu raspunsul...Da sau Nu!...am iesit plangand,toti colegii de suferinta incercand sa ma linisteasca,care cu tigari,care cu vorba buna,care cu emotiile lor....in sfarsit aflu si rezultatul!...Sunt PICATA...am inceput sa rad stiind de la inceputul probei ca voi pica ...asa ca am plecat,mi-am ridicat dosarul si mi-am continuat viata,cu durerea de picioare provocate de tocuri,durere suportata 4 zile dupa...AMIN!