End of the dream

Si totusi nu e chiar sfarsitul unui vis...e mai degraba deceptia pe care o ai cand vezi ca toata stralucirea la care sperai si pe care ti-o doreai din tot sufletul se plateste cu varf si indesat. Nu ma vait,Doamne fereste!sunt multumita,nu pot sa zic minciuni,dar e ciudat cand vezi ca visul nu mai e doar atat,ci devine realitate,dar o realitate destul de obositoare,multumitoare dar mult prea platita. Zilele trecute a trebuit sa cantam la Zilele Campulungului,orasul de origine al colegilor de band,si in acelasi timp orasul de debut al formatiei.A fost ok,mi-am amintit de inceputuri (nu ca acum am fi ajuns prea sus,dar totusi...).A fost genial sa imi vad rudele de acolo venind la concert sa ne sustina,cu toata oboseala si tristetea.Totusi a fost o atmosfera ciudata pentru mine,stiind ca undeva in tara,o matusa era intinsa in sicriu,in timp ce eu trebuia sa fiu vesela si comunicativa.Sincer,nu am cunoscut-o prea bine,dar o stiam,vorbisem cu ea,ma incurajase la un moment dat,imi urase tot ce e mai bine in lumea asta si imi daduse niste sfaturi nepretuite.Preferam sa stau izolata de lume,doar eu si gandurile mele...dar trebuia sa fiu vesela,nu puteam sa apar cu lacrimi in ochi,sa imi plang tristetea pe scena,right?!. am implinit doi ani de la primul nostru concert,dar simt ca as fi facut asta toata viata.Cand ma gandesc la trecut imi dau seama ca m-am am fost obligata sa ma schimb intr-un fel in care nu mi-as fi dorit niciodata.De la calmul meu (sacaitor pentru ceilalti!) a trebuit sa trec la o stare mult prea agitata,la prea multe tigari fumate pentru a rezista nervilor.De la inocenta cu care priveam lumea a trebuit sa o infrunt,sa supar prea multe persoane doar pentru a continua.Acum deja e un fel de virus,pentru ca stiu ca nu ma voi opri pana nu vom ajunge unde dorim,dar asta nu e atat de bine pe cat spun cei din jur...pentru a-ti atinge scopul trebuie sa "calci pe multe cadavre". Dar mi-am pastrat latura mea de copil,latura sfanta si lumea creata inca de cand eram foarte mica,lumea mea de refugiu pe care o vizitez cand vreau sa-mi reincarc bateriile.Sunt fericita ca inca mai merge,ca nu am intinat-o cu ura si nedreptatea din jur. Suntem datori multor persoane foarte binevoitoare fara de care nu ajungeam aici,le multumim din suflet,dar am suparat si foarte multi oameni prin simplul fapt ca ne gandim la o destinatie,nu vrem sa ne ascundem in umbra.Well,am gasit si o parte buna...Faptul ca eu una fac ceea ce imi place si ce mi-am dorit mereu,am cunoscut si oameni adevarati (nu oameni doar cu numele),am inteles ce inseamna sa iti asculti inima,am reusit sa apreciez locul numit CASA si am reusit sa scap din eternul meu pesimism excesiv si sa intru intr-o stare de optimism enervant de multe ori,fara de care nimic nu poate exista. Stiu ca totul va fi bine,stiu ca voi reusi sa imbin totul si cu scoala(pe care am neglijat-o de tot!) stiu ca noi trei vom ramane mereu "Prieteni buni pe viata" si vom fi acolo unul pentru altul sa ne ascultam problemele,si sa ne ajutam cum putem si stiu ca vom reusi sa fim acolo sus fara sa uitam de unde am plecat. In loc de incheiere vreau sa le multumesc din tot sufletul baietilor de la MEGATONE (oameni geniali!),care ne ajuta extrem de mult,fara de care nu am fi reusit sa razbim pana aici,si tuturor celor care ne ajuta si ne-au ajutat. Simbolic va concerta in: 29 iulie-Private Hell,Bucuresti,ora 18:30,15 ron/intrarea 1 august-Padina Fest,Platoul Padina,muntii Bucegi 4 august-MEGATONE si Simbolic @ Rm Valcea,Parcul Zavoi.