Inutil?!...4 chapters

Inutil...incerc sa imi revin...cred ca stresul si-a pus amprenta asupra mea...ma simt obosita,terminata,incerc sa-mi gasesc puterea de a merge mai departe...puterea de a-mi colora din nou aura...din violet a ajuns sa fie transparenta...Probabil ca voi reusi... =Caderea.Declinul= Inca imi ingan "everything's gonna be fine"...si incerc sa cred fraza asta pe care mi-o repet la nesfarsit...A-nceput sa-mi fie dor...Imi e foarte dor de mine...de nimicul meu,de neputinta mea,de zambetele tot mai dese pe care le experimentam...Nu!Nu incerca sa iti spui ca sunt depresiva...nu sunt genul...e INUTIL sa fi depresiv in lumea asta...Sunt doar obosita...vreau sa dorm 6 luni si sa ma trezesc cu pofta de viata...Acum nu mai pot...nu mai pot sa mai invat,nu mai pot sa mai zambesc...nu mai pot sa respir...nu mai pot sa fumez... =Nu-mi aduce o floare ofilita sa mi-o arunci peste mormant= Nu-mi cumpara o floare ofilita...nu incerca sa imi faci un mormant peste care sa o arunci...Inca traiesc...incearca sa crezi asta...deschide ochii si observa-ma...inca nu am culoarea aceea transparenta...inca nu am devenit o fantoma...vrei sa ma crezi?!...ma poti auzi?!... =Fine again= Da!ma vad peste 2 luni...traiesc,sunt admisa la UNATC...si....Sunt ACOLO!...si esti ACOLO...pentru mine...sau poate ca nu...dar imi e indeajuns ca esti ACOLO...si cantam...cantam vama vache...I can finally scream:"I'M FINE AGAIN!!!"

A new chapter...

Here i am...trec prin "catastrofa"...de fapt,nu e chiar o catastrofa.E mai mult un fel de provocare...o provocare pentru mine...pentru a le dovedi celorlalti ca pot chiar daca nu imi dau silinta...incerc sa ma auto-depasesc.Incerc sa gresesc pentru a ma regasi.Poate ca intr-o zi imi voi da seama cine sunt si voi striga:"HEY!Dar eu sunt TU!si tu esti cea care am fost ieri!"...sau poate ca nu ma voi regasi si ii voi intreba pe cei din jur cine sunt,ce culoare are aura mea...Si ei se vor uita la mine si vor zambi fals gandindu-se ca probabil sunt nebuna...


Presiune.Aerul curge prin gatleju-mi uscat.Imi patrunde in plamanii plini de fum.Eh!nu conteaza.Nici caderea nu mai conteaza,nici inaltarea...Nu ma pot simti implinita daca nu experimentez si starea de declin.Dar....nu stiu....parca imi simt aripile...rad de mine daca incerc sa le misc.Worthless...restless...le voi misca oricum...si ele stiu asta si incep sa rada si mai tare...si incep sa ma enerveze...Dar voi putea zbura...poate ca in Vama Veche la care visez de cand m-am intors...sau poate oriunde altundeva unde nimeni nu ma cunoaste,unde n-am prieteni care ma adora si oameni care nu ma suporta...unde sunt doar eu si ceilalti.Unde NIMIC si NICIODATA nu ma vor urma...Urma!...urma pe nisip lasata de pasii ce ma poarta agonic pe strazile intortocheate si pline de tarana ale vietii...daaaaa!e URMA mea!o vad si ma vede...ma priveste...imi voi lua URMA si voi incepe sa zbor...in vama veche...perfect...aripile-mi sunt puse in miscare...DAAAAA!Zbor...OH NU!!!...zbor inca...dar ZBOR IN JOS!!!...urmeaza caderea...

summer monologue

Mai sunt 12 zile...si incepe catastrofa...nu am niciun chef sa invat,sa respir....vreau doar sa dorm,sa ma trezesc,sa fac 1 ora karaoke si sa adorm la loc....nu!nu sunt depresiva...sunt doar plictisita...asteptarea e prea grea...
Acum cant aceeasi melodie pe care am cantat-o si ieri...si pe care o voi canta si maine...deja nu mai ascult instrumentalul...o stiu pe dinafara...
Abia astept sa inceapa vacanta si pentru mine...deja visez la ea cu ochii deschisi...visez la toate aromele ei,la culorile ei de acuarela intinate cu apa din vama...deja ma vad acolo...doar eu,marea,cerul,...si nisipul.....oooooffffff!de'abia astept sa vina septembrie...sa pot sa respir,sa scap de toate proiectele...poate sa fiu si admisa la unatc...ar fi prea frumos...dar continui sa visez,....macar atata lucru pot sa fac.nu ma condamna nimeni pentru ca visez...ma duc acum...ma duc sa ma oblig sa invat cate ceva...!