Suna ciudat,nu-i asa?!....suna ciudat cuvantul "credeam".Poate ca te intrebi de ce nu mai "cred"...Nu mai cred pentru ca stiu ca ma amagesc de una singura si pe urma va fi mult mai rau.Nu mai cred pentru ca niste persoane "binevoitoare" incearca sa ma "ajute" aducandu-mi aminte de toate esecurile mele.Nu mai cred pentru ca nu am de ce ma mai "cred" si ce sa mai "cred".Chiar am inceput sa cred ca replicile mele sunt memorate,ca sunt programata,intr-un fel sau altul,sa spun ceea ce spun,sa simt ceea ce simt,sa fiu ceea ce sunt.Si chestia asta doare...ma doare faptul ca nu mai cred,ma doare faptul ca nu stiu daca replicile mele sunt doar ale mele sau imi sunt impuse.Ma doare faptul ca exist,dar nu as vrea sa fac nimic pentru a-mi uita existenta,pentru a-i face pe cei din jur sa uite ca exist...Si acum cand stau si ma gandesc la rautatea celor din jur reusesc sa gasesc si raspunsul intrebarii "De ce nu mai cred?"...."pentru ca nu ma lasi"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu