19 ani,cei mai buni prieteni,viata,rutina&co.

Peste exact 2 ore si 58 de minute implinesc 19 ani...regret!imi placea sa am 18 dar se pare ca trebuie sa renunt si la asta...era singurul lucru minunat de pana acum...aveam propria mea melodie...Chestia asta cu melodia nu-i corecta!Exista melodie pentru 17 ani (17 ani...infinit-vama),pentru 18 ani(18 ani-vama veche),pentru 20 de ani (20 de ani-voltaj/deci 20-Trupa veche) dar pentru 19 ani nu exista nicio melodie... Si cum spuneam urasc aniversarile pe care,pana anul trecut,le asteptam cu nerabdare...O sumedenie de persoane te suna(daca isi amintesc) sa iti spuna ca trebuie sa le faci cinste...nicidecum sa iti spuna la multi ani!...doar interesul pentru partea materiala mascat prin falsitate propozitiei la multi ani care in ziua de azi nu mai are nicio semnificatie...Tired!Un lucru e clar!FAC 19 DAR SA NU INDRAZNITI SA MA FACETI BATRANA!!!TOT LA 18 RAMAN!REFUZ SA CRESC ASA CA MA VOI BLOCA LA VARSTA DE 18 ANI!...de ce tocmai 18?!pentru ca 17 e nasol...suna ciudat,esti prea mic,vrei sa fi major,iar 19 suna prea...hmmm...invechit...sunt de 19 ani pe pamant?!aoleeeeeu!mai am putin si mor!am imbatranit!toti au alte asteptari de la mine!acum nu mai sunt aia,aceea,tisha...acum sunt supranumita domnisoara X...sickness! Best-Friend...despre el scriu la cerere...cel de saptamana aceasta se numeste David (supranumit deivid)...e...hmmmm...fostul coleg de banca din liceu?!...e de treaba,si in 4 ani am ajuns sa il apreciez si sa tin la el...dar are un defect...!..ca toti ceilalti!se viseaza la 18 ani...nu imi place sa il readuc la realitate si sa ii spun cati ani are...dar cateodata e necesar(?!)...sau nu!...Cand spun Deivid ma gandesc la tigari Dunhill negru,la pauze intre orele de la liceu,la capsuni,la x si 0,la desene superbe dar nevalorificate,la orele de mate in care ne certam care sa iasa primul la tabla,la andreea:D,la timiditate...la...la mine,la liceu,la colegi si la tot ce poate sa fie legat de perioada respectiva...pe Deivid nu l-am mai vazut de ceva timp,dar mi-a promis ca maine se va face prezent intr-o bodega unde fiecare cunostinta va veni sa-mi ureze la multi ani si sa bea pe bani proprii...deh!e criza:-@...mai sunt multe de scris despre david,dar le tin pentru alta postare... Viata?!E frumos termenul de viata si faptul ca traim ca sa intram la unatc,sa fumam,sa bem cateodata,sa comunicam ...si ...cam atat...dar cand vezi cat de repede trece viata te ingrozesti...ieri eram in uniforma in fata oglinzii!eram pe clasa intai si ma visam mare...de'abia asteptam sa fac 19 ani pentru ca imi placea cum suna...vroiam sa ma casatoresc la 19 ani...tampenii de copil mic!...Acum,la 19 ani fara 2 ore si 43 de minute ma visez mica...doar ca aici nu se prea potrivesc lucrurile...mi s-a implinit visul de pe clasa intai,dar cel de acum nu e implinibil...oare din cauza faptului ca am crescut si am descoperit ca mos craciun nu exista?!...maybe... rutina...nu vreau sa scriu despre rutina...va las pe voi sa completati...mai bine sa va cant melodia celor 19 ani?!"am doar 18 ani sunt nebun,iubesc si nu am bani!si sincer nu mi-e bine,asta e!timpul nu m-ajuta mai vreau sa stau putin la optispe!"...Have a nice week!

Singing in the...rain?!

Ganduri...reflectii...frig...e mai bine asa...in sfarsit m-am hotarat sa-mi iau o vacanta de cateva zile in care sa uit de probleme,de pregatirile pentru viitoarea admitere de la UNATC...
Si uite asa ma plimb,merg excesiv cu maxi-taxi-ul nostru vechi...si ascult muzica pusa de nenea Cornel(unul din soferi) care,se pare,ca si-a depasit afinitatea pentru manele si a trecut la un nou nivel,cel de a asculta muzica de la radio,insa nu de la orice radio,ci muzica de la un radio de calitate care difuzeaza melodii destul de bune...si cum ziceam...acum cateva zile m-am intors acasa(obosita ca de obicei de la prea multe stari solicitante care se cer la teatru).Imi iau telefonul,imi sun una din prietenele mele de plictiseala si vorbesc exagerat de mult cu ea...trecem prin tot felul de subiecte,de la banalele barfe despre oameni increzuti,pana la felul in care ne plictisim...Nea Cornel da drumul la radio si in timp ce privesc ploaia pe geam si imp ce vorbesc cu Y la telefon aud piesa "I wanna be forever young"...ma simt inspirata...se stie ca inspiratia mea dispare odata cu soarele si revine odata cu ploaia (si ma simt una din cele mai frumoase femei cand ploua...)...si ma hotarasc sa ma apuc sa scriu tot felul de aberatii pe care nu le citeste nimeni,probabil...
Nea Cornel schimba frecventa radioului si da de o alta melodie inspiranta...Final countdown...inima mea vrea sa cante,dar e mult prea multa lume in masina...insa Y,simtind ca eu vreau sa cant incepe sa-mi ingane melodia...nu ma mai abtin si incep intr-un final sa cant (cat mai incet posibil) cu toate privirile atintite asupra mea...

You can buy me with a coffee...I'm so cheap...

Astazi sunt EU...ma simt din nou ca vechea EU...azi sunt simpla,nu afisez masca fericirii false si nu ma pierd intre cuvinte fara rost...Azi doar respir...tac si ascult tacerea...si ma simt fericita...
Azi sunt ieftina,nu intr-un sens rau,azi poti sa-mi castigi simpatia cu un zambet,poti sa ma cumperi cu o cafea...Azi am renuntat la incercarea de a atinge perfectiunea absoluta si sunt ma perfectionez prin greseli...Sunt cea care atrage zambete binevoitoare prin imperfectiunea ei...Azi sunt EU si cu MINE...imi iau cafeaua(adica ceaiul) cu NIMIC,fermecatorul meu amic,si cu NICIODATA,cea mai buna prietena din lume...Ei sunt la fel de imperfecti ca si mine...si tocmai de asta nu sunt vizibili pentru alte persoane...
Ai iesit azi din casa?!...ti-ai uitat pentru o clipa toate gandurile,dezamagirile,dorintele neimplinibile?!...Te-ai uitat astazi la cer?!I-ai vazut culoarea?!...ai inhalat o doza excesiva de oxigen?!...ai avut pentru un moment gandul ca esti cea mai fericita persoana pentru ca traiesti?!Te-ai simtit perfect doar pentru ca esti TU?!...EU da....si ma simt excelent...ca provoc sa fiti VOI!...O saptamana fericita!
=HAPPINESS PROVIDER TISH/A=

Gloomy Sunday...

M-am trezit cu inima grea cat pamantul cu gandul ca am ratat stufstockul si concertul cu guano apes...doua concerte la care imi doream extrem de mult sa particip...
Am reusit sa ma uit pe geam si vazand ca ploua m-am simtit si mai rau...dar totusi,iau o tigara (mentolata),ies pe balcon,deschid geamul,imi aprind tigara si ma relaxez 8 minute...ascult povestea picaturilor de ploaie care lovesc pamantul si frunzele copacilor si adulmec mirosul ploii impletit cu cel al tigarii si incep sa ma bine-dispun...ma gandesc la faptul ca sunt atat de norocoasa ca sunt in casa pe o asemenea ploaie,ca am protectie din partea zidurilor care pana acum ma sufocau...Brusc incep sa recit descantec de ploaie de ana blandiana (una din poeziile pe care le-am invatat pentru admiterea la unatc) si imi dau seama ca am recitat-o perfect...daca as fi reusit si la unatc as fi intrat(oh da!)...
Termin tigara si scot capul pe geam...un aer atat de curat....un aer perfect pentru a trai...intru in casa,aprind calculatorul si ascult Gloomy Sunday (vestitul cantec de sinucidere) dar fiind fericita pentru simplul fapt ca traiesc mi se pare cel mai vesel cantec compus vreodata...
Ma uit pe geam si in comparatie cu nuanta ploii imi dau seama ca viziunea mea despre viata este in nuante violete...Acum,in timp ce scriu acest blog si ascult "Puro Amore" nu pot decat sa exclam:"I'm only happy when it rains!"...See ya!va doresc sa aveti parte numai de dimineti fericite!

Cum poti pica la U.N.A.T.C. sau O zi pe tocuri produce esecuri

Mdap...am trecut in sfarsit de marele <> din aceasta vara...adica de admiterea la UNATC...Let's see...In dimineata zilei de 24 august 2009,mai exact la ora 3:30a.m. o pornesc frumos spre gara cu rucsacul in spinare si cu fratele meu pe post de sustinator moral.Ajunsa in gara ma urc in minunata Sageata albastra care a pornit la drum spre bucuresti.In tren,in timp ce toata lumea sforaia si visa (inclusiv suportul meu moral) numai eu statea cu dosarul de repertoriu pe genunchi visand poeziile ce se cereau a fi repetate pentru ultima oara.La ora 9 se face strigarea:"grupa 1,sala 4 pentru examen admitere actorie" si imi aud numele...al treilea strigat...Ingalbenesc,imi schimb repede confortabilii mei adidasi cu o pereche de sandale cu toc si pornesc "toca-toca" pe coridoarele UNATC-ului...Dupa ce urc trei etaje,cu respiratia intrerupta ajung in fata salii 4.O doamna/domnisoara de vreo 29-30 de ani ne spune sa urmarim lista si sa intram pe rand in ordinea de pe lista...Trece o jumatate de ora,timp in care genunchii mei nu s-au oprit din tremurat,cand aud vocea respectivei dame:"candidata X e rugata sa se prezinte la sala nr 4 pentru sustinerea probei eliminatorii"...La auzul numelui ma ridic cu greu (deoarece picioarele mele erau intr-un stadiu dureros din cauza tocurilor),ma impiedic in pragul usii(ca de obicei),iau o gura mare de aer si intru in sala spunand un "Buna ziua" hotarat,aproape rastit...Comisia ma saluta,imi pune diverse intrebari(pentru a ma acomoda si a pierde din emotii)...La un moment dat un actor din comisie ma intreaba "dar tu ce ai?nu pari in apele tale!" la care eu raspund fara sa gandesc:"sunt putin stresata","stresata?!" spune respectivul domn...Pana la urma mi se spune ca pot incepe cu orice poezie vreau...Eu spun titlul,spun autorul si incep sa spun poezia simtind,pe moment,fiecare cuvant(acum imi dau seama ca de fapt am turuit poezia pentru a scapa cat mai repede cu putinta);mi se spune sa recit o fabula,o recit accentuand gresit numele personajului (fucking Samson!),greseala care presupun ca mi-a scazut inca putin din punctaj.Ajung la povestire...recit putin din ea,mi se spune sa o recit ca si cum ar fi fost visul meu,reusesc...ajung in sfarsit si la cantat,una dintre probele la care credeam ca imi va fi imposibil sa intonez un cantec...Deci,incep sa cant "Vulturul"...cant prima strofa,cant refrenul,a fost ok,citesc pe fata comisiei faptul ca sunt destul de multumiti de prestatia mea vocala...si ajung la ingrozitoarea proba a dansului(mentionez ca era proba la care imi era cel mai frica deoarece niciodata nu am stiut sa dansez).Comisia a pornit un casetofon,si am fost extrem de fericita cand din difuzoarele acestuia si-a facut aparitia minunatul "New-York,New-York" al lui Frank Sinatra.Timp de 5 secunde am crezut ca sunt cea mai norocoasa persoana din lume,dar comisia a avut grija sa imi ia si singurul meu strop de fericire prin urmatoarea propozitie:"Stai sa se termine melodia asta si danseaza pe urmatoarea"...Astept sa vad ce e urmatoarea melodie si cand incepe aceasta raman impietrita...o melodie "antica si de demult",romaneasca,fara niciun ritm care presupun ca se numea Superman...Incerc sa dansez pe ea un stil de genul "mistretul in calduri"(stilul meu propriu),dar comisia neplacandu-i stilul meu imi spune:"misca-te si tu!asculta ritmul de toba!il auzi?"(ce chestie?!dupa 1 an de cursuri de tobe sa ma intrebe daca il aud...dar ii iert,presupun ca n-au stiut!)...pana la urma negociem si mi se spune sa merg in ritmul melodiei,dar cum aceasta nu avea niciun ritm gresesc facandu-i pe cei din comisie sa spuna:"NU!"...mai urmeaza o serie de intrebari pe care nu le mai stiu,pentru ca,sincer,lacrimile se pregateau sa-mi disece obrajii...Pana la urma mi se spune ca s-a sfarsit proba si sa-mi astept legitimatia cu raspunsul...Da sau Nu!...am iesit plangand,toti colegii de suferinta incercand sa ma linisteasca,care cu tigari,care cu vorba buna,care cu emotiile lor....in sfarsit aflu si rezultatul!...Sunt PICATA...am inceput sa rad stiind de la inceputul probei ca voi pica ...asa ca am plecat,mi-am ridicat dosarul si mi-am continuat viata,cu durerea de picioare provocate de tocuri,durere suportata 4 zile dupa...AMIN!

Frica de maturizare...

Cresc...am crescut...voi creste...si mi-e frica sa cresc...anul trecut pe vremea asta asteptam sa inceapa scoala...anul asta pe aceeasi vreme ca anul trecut nu astept nimic...ABSOLUT NIMIC!!!...poate doar ma gandesc la admiterea care se apropie care imi va da un rost din octombrie sau care ma va face sa stau pana anul viitor...
Dar mi-e frica...mi-e frica sa intru la UNATC si sa ma mut in Bucuresti de una singura...mi-e frica sa ma prezint la admitere din cauza comisiei...la varsta mea ar trebui sa fie ceva banal sa vorbesc in fata unor oameni,sa recit niste poezii amarate si sa cant o melodie banala...ar trebui sa-mi fie usor sa ma descurc cu emotiile...dar nu eu!la mine maturizarea inseamna timiditate si copilaria curaj...vreau sa fiu din nou copil,sa-mi astept cu nerabdare noul an scolar,sa imi doresc sa se termine mai repede perioada respectiva...vreau sa fiu din nou EU!...EUL meu favorit...Poate ca ar trebui sa imi opresc maturizarea si sa ma cred COPIL!:-<

Ganduri...

Hey yaa!M-am hotarat sa renunt la ideea de a scrie pe blog despre cele 14 zile in care m-am hotarat sa renunt la fumat sau macar...sa raresc tigarile,din simplul motiv ca i-as putea descuraja pe cei care inca mai cred ca "daca ai vointa toul e posibil"...asa ca,vazandu-mi experimentul pe cale sa esueze m-am hotarat sa-mi "spal" vina cu niste lucruri mai interesante...cum ar fi...faptul ca ma plicisesc?!da!ma plictisesc teribil!...astept cu nerabdare admiterea (cu toate ca n-am invatat o iota)...o astept cu nerabdare si mi-e "lene" sa invat...mi-e lene sa citesc lecturile obligatorii...mi-e lene si sunt plictisita...Mi-am pierdut si UMBRA si URMA...mi i-am pierdut si pe NIMIC si pe NICIODATA...am pierdut cele doua parti ale mele...m-am pierdut pe MINE si am pierdut si ceea ce AS VREA SA FIU...uffffff!am avut grija sa ma deconectez total de la realitate!...ah daaaaaa!nu-mi vine sa cred!am uitat faimoasele cuvinte "I wanna RIOT!"....mda...am propria mea revolta...o revolta a mintii mele amortite de plictiseala!...see ya!