How can the darkness feel so wrong?!...

"How can the darkness feel so wrong?"...ti-ai pus vreodata aceasta intrebare?...eu da!si am ajuns la concluzia ca eu ma simt chiar bine in partea negativa a vietii...chiar imi place sa fiu cum sunt,cu toate ca multa lume imi spune ca sunt ciudata si mult prea rea.da,intr-adevar am si momente in care plutesc printre norisori roz-bombon si percep "intunericul" ca fiind ceva malefic,extrem de rau.Dar astfel de momente sunt extrem de rare.Ma simt bine cand sunt trista,cand sunt nervoasa,cand urasc,cand ma razbun,cand fumez,cand urasc tot ceea ce insemna bine si lumina...ma simt bine cand nu cred in nimic,nici macar in propria mea persoana...

Tigara e mult mai buna decat tine!

Da!Iar fumez!stiu ca nu suporti lucrul asta...dar macar tigara nu ma face sa cad din al 10-lea cer(cerul meu propriu) in centrul pamantului....tigara nu ma face sa plang,tigara nu ma face sa regret faptul ca m-am nascut...ea doar ma ajuta sa ma exteriorizez,sa scap de emotii,sa redevin cine eram odata.Da,intr-adevar!tigara imi ofera si un cancer "gratuit"....dar asta e bonusul...
Cand m-am apucat de fumat nu credeam ca o sa devin dependenta de ea,ca-mi va devenii cea mai buna prietena,ca ea nu ma va trada niciodata...chiar nu credeam chestia asta!am vrut doar sa te fac sa vezi ca am si eu partile mele imperfecte....ca am si eu un punct slab...si am inceput sa fumez din cauza ta!...dar acum nu regret faptul ca te-am cunoscut,pentru ca necunoscandu-te pe tine nu m-as fi apucat niciodata de fumat...corpul meu ar fi ramas la fel dde sanatos...iar creierul meu ar fi cedat demult din cauza emotiilor provocate de tine si a stresului pe care tot de la tine il am...asa ca iti multumesc!iti multumesc ca existi pentru ca datorita TIE mi-am cunoscut FERICIREA!...iti multumesc!

Lista de promisiuni pt 2009?!....yeah,sure!

Azi am vazut ca suntem pe 30 decembrie si am simtit ca trebuie sa-mi fac si eu o lista cu dorinte neimplinibile pentru anul care vine...Well,let's see!:
-sa invat tot ce trebuie pentru bac...mai ales 4 ani de matematica de invatat in 6 luni...(foarte greu realizabil)
-sa intru la unatc...fara taxa(extrem de greu)
-sa nu mai cheltuiesc banii pe tot felul de prostii;(hmmm...incercarea moarte n-are)
-sa ma las de fumat(:-SS"ieeeeeeu?!" imposibil)
-sa fiu mai ingaduitoare cu acriturile(imposibil din nou)
-sa ma inteleg cu familia(asta e ceva IMPOSIBIIIIIIIL!)
-sa-mi fac si eu curat in camera si sa mentin(de ce?mie imi place dezordinea!)
-sa mentin contactul cu gasca droghy(asta da!e realizabil);
-sa nu mai chiulesc si sa o fac pe diriga sa nu se mai ia de mine(uffff....chiar trebuie?!)
-sa nu mai chiulesc de la meditatie si sa nu mai cheltuiesc toti banii de meditatie intr-un bar;
-sa ne reuseasca proiectu` nostru de trupa....cica narcotic mood(p'asta vreau sa o vad)
-sa nu mai fac revelionul in acelasi loc....ca si in ultimii 12 ani....si sa ies cu prietenii pe strazi de revelionul urmator;
-sa reusesc sa-mi public carte de poezii(asta nu stiu de ce mi-o mai doresc)
-sa reusesc sa ma angajez(-0,000000000(infinit) sanse de implinire)
-sa scap de lenea acuta ce m-a acaparat in ultimii 4 ani.:-SS(:|
-sa reusesc sa ma inteleg la fel de bine cu cei doi super amici,laur si bogdan;)(asta e realizabil....fffff usor);
....cred ca atat....momentan:))...
Happy new year!

credeam....

Suna ciudat,nu-i asa?!....suna ciudat cuvantul "credeam".Poate ca te intrebi de ce nu mai "cred"...Nu mai cred pentru ca stiu ca ma amagesc de una singura si pe urma va fi mult mai rau.Nu mai cred pentru ca niste persoane "binevoitoare" incearca sa ma "ajute" aducandu-mi aminte de toate esecurile mele.Nu mai cred pentru ca nu am de ce ma mai "cred" si ce sa mai "cred".Chiar am inceput sa cred ca replicile mele sunt memorate,ca sunt programata,intr-un fel sau altul,sa spun ceea ce spun,sa simt ceea ce simt,sa fiu ceea ce sunt.Si chestia asta doare...ma doare faptul ca nu mai cred,ma doare faptul ca nu stiu daca replicile mele sunt doar ale mele sau imi sunt impuse.Ma doare faptul ca exist,dar nu as vrea sa fac nimic pentru a-mi uita existenta,pentru a-i face pe cei din jur sa uite ca exist...Si acum cand stau si ma gandesc la rautatea celor din jur reusesc sa gasesc si raspunsul intrebarii "De ce nu mai cred?"...."pentru ca nu ma lasi"...

chiar trebuie?!...

Imi asez mainile obosite pe tastatura si scriu un rand....pe care pana la urma il sterg de trei ori inainte de a-mi termina ideea....si ma intreb chiar trebuie?!
Chiar trebuie sa induri toate nedreptatile?!Chiar trebuie sa induri toata ura si nepasarea celor din jur?!...si chiar trebuie sa le suporti rasismul?!....chiar trebuie sa tii in tine toate sentimentele de dezgust si de repulsie fata de lumea ce te inconjoara?!...chiar trebuie sa te identifici cu cei din jurul tau?!....chiar trebuie sa comunici cu ei?!....de ce trebuie sa le raspunzi de fiecare data chiar daca nu ai niciun chef?!...De fapt,chiar trebuie sa accepti viata cu toate momentele ei bune si rele?!...Nu,dar asta ar insemna sa fii prea las...

And only you can give the breath of life...

Azi am reascultat doua melodii care mi-au marcat viata in ultimele 6 luni...si intr-una era o strofa "Now you see me/Now you don't/Now you need me,/Now you don't"...iar in cealalta era un fel de raspuns"of course i see you/i do"...chestia asta chiar m-a marcat si mi-a reamintit ceva ce se intampla aproape intotdeauna...adica incepe sa-ti placa extrem de mult de o persoana si ajungi sa tii la ea chiar daca nu o cunosti...tii la el/ea pentru simplul fapt ca e importanta/a pentru tine...si cu fiecare moment ce trece incepi sa crezi ca te ignora total si ca nu va fi nimic in cele din urma...si ajungi sa te resemnezi si sa speri ca intr-o zi vei putea lasa totul in urma si te vei simti implinit/a si fara acea persoana...si de cele mai multe ori dupa ce atractia incepe sa se diminueze,sau,si mai rau,sa dispara realizezi ca,de fapt,persoana respectiva te adora la fel de mult pe cat il/o adori tu...si de cele mai multe ori toate sentimentele astea raman in urma...in umbra si in ceatza vietii si pana la urma se risipesc...si totul moare intr-o fractiune de secunda...si pana la urma tot ceea ce poti face e sa visezi la clipele ce nu au existat si nu vor exista niciodata...visezi la ceva fantomatic...la ceea ce ar fi putut fi...si tot ceea ce mai poti spune e o afirmatie dureroasa ce-ti sta pe buze "only you can give the breath of life"...

Frumusete sau inteligenta?...

M-am contrazis azi cu niste colege pe tema "a fi frumos si prost?sau urat si inteligent?"...si in scurta noastra "dezbatere" mi s-au confirmat toate ideile...daca ar fi putut alege intre frumusete si inteligenta 70% dintre colege ar fi ales frumusetea fara sa mai stea pe ganduri...eu m-am rezumat sa spun un simplu "habar n-am".Dar azi chiar mi-am pus intrebarea asta...daca ar fi sa aleg intre cele doua categorii,oare ce as alege?si dupa ce mi-am tocit creierul vreo ora am ajuns in sfarsit la concluzia ca as prefera inteligenta...chiar nu mi-ar place sa fiu o "baby-doll" cu un singur neuron si acela pe jumate mort...si daca ar fi as alege inteligenta fara sa mai stau pe ganduri...macar ea ramane:))...deci...tu ce ai alege:frumusetea sau inteligenta?