One last goodbye...

Si azi mi-a venit in minte despartirea...si nu-mi mai place...
Despartirea de unul din parinti,despartirea de primii colegi,despartirea de cea mai buna prietena,despartirea de alti colegi,despartirea de profesori...despartirea de o alta prietena...Chiar trebuie sa ne uitam reciproc si de'abia sa mai spunem un "buna/salut" amarat cand ne intalnim accidental...Cu Deivid in liceu eram cea mai buna prietena...imi placea sa stau cu el in banca,sa vorbim,se ne pocnim,se ne dam sfaturi si sa ne fumam tigarile (mai mult eu decat el)...si acum dupa ce s-a terminat liceul de'abia daca ne-am mai vazut de 3-4 ori...Cu Andreea eram foarte buna prietena din clasa a 9a dar anul asta ne-a facut sa ne indepartam si intr-un final ne-a ajutat sa ne despartim...Pe I. l-am adorat din primul moment in care l-am vazut dar dupa cateva luni de confuzie am ajuns sa ne vorbim extrem de rar...Si Mihaela...a fost "sora" mea de la varsta de 2 ani pana la 16 cand s-a indepartat si s-a ajuns la despartire...pacat!fusesem cele mai bune prietene...ne continuam reciproc frazele,cu toate ca ne vedeam doar vara...si ne stiam secretele si eram una pentru cealalta...dar...varsta...si timpul...si acum cand ne vedem...o data la 3-4 ani vorbim doar chestii banale...si eu una ma simt straina...Nu-mi plac despartirile...Cred ca voi inceta sa mai comunic si sa leg prietenii pentru ca mi-e frica de despartire...